Povestea micului Korean

Isi incepu acum micul Korean povestea. Blog Zablog sedea cuminte in poala lui ca un copil inteligent ciugulind din shaorma. Mana mica a Koreanului urma directia si miscarile valurilor Marii Negre pe corpul lui Blog. Copilul manca mai departe fara a recunoaste gesturile omului strain, fara a recunoaste mancarea diferita de tot ceea ce el gustase, adica laptele mamei.
Blog Zablog era strain de locurile acestea.
Koreanul isi continua povestea asa cum continua sa-ai intinda urmele lasate de palme.
Nicicand nu mai auzise Blog asa ceva. La el acasa lumea vorbea ca sa vorbeasca, ca sa boteze, ca sa se planga, ca sa injure, dar ca sa zica ceva ce s-a intamplat demult sau mai aproape, nu se pomenise.
Koreanul isi povesti practic intreaga viata:
nascut in 1953 in timpul razboiului, crescut in america de tatal sau, Buck,
trimis la olimpiade de matematica pentru simplul motiv ca era asiatic,
reintoarcerea acasa in Korea, viata de sclav de pe plantatiile de procesoare
numarul de clickuri la care a trebuit sa ajunga pentru a fi eliberat
greutatile cu femeile, greutati cauzate de usuratatea si scurtimea penisului, (aici Blog fu pus sa tina ceva vanat si lipicios in mana)
fuga pe un vapor, din Korea in Germania, care din pacate a ajuns in Mangalia
viata de vanzator de tenisi in bazarul din Mangalia
si viata de noapte chinuita din Konstanta, atunci cand oboseala si banii i-o permiteau

Blog a fost fascinat de toate acestea, mai ales ca nu mai auzise pe nimeni care sa foloseasca limba si palmele pentru a spune ceva despre el, pentru a se arata in intregime, in intregul vietii sale pana in momentul acela.
Si lui Blog ii placu tot ceea ce facu Koreanul.
Aceasta a fost prima povestire auzita de Blog, si hotari ca ar vrea sa-si petreaca intreaga viata ordonandu-i evenimentele, alegandu-le pe cele semnificative, si, din cand in cand, impiedicandu-se in fata necunoscutilor.
Aici se sfarsi prima poveste din viata lui Blog Zablog

Afrika sau Korea? Drumul se decide la Constanta

Ajuns cu autobuzul in Constanta, Blog Zablog, coboara, se uita in stanga, se uita in dreapta. Nimic. Era totusi intr-un oras-port din care mii de vapoare-vaporase si corabii plecau practic in toata lumea. Sa nu mai adaugam ca portul nostru era legat si cu orasul Rotterdam, practic cam cel mai mare port din lume. Si cum nimicul il inconjura pe eroul nostru, acesta se aseza pe cele doua buci si incepu sa boceasca. Si boci si boci, pana cand un nene din Korea il lua in poala si il intreba de ce plange. - De ce plangi, copil frumos, si cu asta incepu sa il mangaie. Calmat de mana micuta a koreanului Blog Zablog se opri din plans, si printre sughituri izbuti sa arunce priviri luminoase spre omuletul ceva mai mare decat el. Atat reusi sa comunice Blog Zablog cu omuletul intre doua sau mai multe varste din Korea, o privire in care intreaga umanitate, blanda si temperata, se concentra. Koreanul pricepu privirea, isi muta mana pe funduletul lui Blog si se oferise sa-i spuna povestea la o shaorma. Langa port. Poveste pe care si noi o vom auzi in cele ce urmeaza.

Tanarul Zablog trece peste tristetea primei despartiri. Primele suferinte

Blog Zablog parasise asadar casa. Mai dor ii era de copacii-mesteceni din spatele ei. Aveau culoarea laptelui mamei sale. Porni pe ultia, pana ajunse la statia de autobuz. In statie nu era nimeni. Iar el, mic cum era, nu masura mai mult de 30 de centimetri pe atunci, (lungimea depindea totusi de desktopul cititorului) se gandi ca nu are cum sa-l vada soferul de autobuz. Bagase la cap si sfatul Lui si al Ei. Asa ca se hotari sa se aseze in mijlocul drumului. Astepta de jumatate de ora, pe drum nu trecea nicio masina. Asa ca se aseza in cur pe valiza. Asa parea mai mare, si incepu sa dea din picioruse, conducand ritmul geamantanului din piele maro. Dupa fix jumatate de ora, autobuzul aparu. -Mergeti la Constanta? Intreba el. -Da, mergem chiar pana la Constanta. Ai noroc, caci daca veneai mai devreme, sau doar o clipita mai tarziu, nu mai prindeai autobuzul de Constanta. Hai sus! Urca Blog Zablog in autobuzul miraculos de Constanta. Si incerca sa-si gaseasca un loc. Acolo dadu de o tanara africanca. Mica si dragalasa, il pofti sa stea langa ea. Ii lua valijoara si o puse in compartimentul special. Si tu mergi tot la constanta? unul dintre ei intreba. Da tot la constanta. Apoi vreau sa ajung in Africa, unde o sa ma fac contabil. Contabil, in Africa? Da, asta mi-a dat viata pana acum, asta voi face... Eu merg la Constanta sa ma marit. Si mie tot asta mi-a dat viata. Acesta este momentul cand tanarul Blog Zablog suferi cu adevarat pentru intaia oara.

Tanarul Zablog paraseste casa, primele sale suferinte

Blog porneste astazi la drum. In drumul spre Africa pentru a incepe o carira econominca, lui Blog i se da doar o valijoara mica-mica, pe care el cu puterile lui firave sa o poata cara. Dupa cum am spus, Blog Zablog era negru, cu vinisoare albe, vanat ca pamantul. Dupa ce Iliosha ii gaseste cariera, mai ceva ca o zombioaica de la Human Resources, ceva ciudat se petrecu cu Blog Zablog, se albise cu totul iar vinisoarele si parul lui innegrisera de sa nu-l mai recunoasca El si Ea. Asa ca Blog lua de jos valijoara si cu o privire plina de mila si parere de rau porni in lume. Avea la buzunarul de la pipept al costumasului sau, bilete de vapor pentru Africa. pentru ca: erau mai ieftine calatoria dura mai mult decat cu avionul calatoria luunga cu vaporul ii va fi folosit ca lectie de viata necoptului si nefericitului erou. Acolo aveau sa-l astepte cei de la compania care se ocupa cu ajutorarea celor mai saraci dintre saraci.

Blog Zablog porneste la drum, la sfatul Ilioshei. Parintii respira vag orarecum usurati

Dupa ce popa nici in ruptul capului nu a vrut sa mai auda de Blog, El si Ea au mers, s-au zbatut, s-au umilit, si-au batut piepturile, si-au rupt hainele, si-au pus cenusa in cap in fata vrajitoarei Iliosha. -Ti-am spus sa nu-mi mai spui vrajitoare. Zise Iliosa, vrajitoarea cu nume de barbat, dat de barbatul ei Iliosha, cel plecat pe front. Iliosha i-a schimbat numele in Iliosha din doua motive: unu la mana. Cand va veni Iliosha din razboi trebuie sa-si gaseasca casa si femeia. O femeie numita Iliosha e mai usor de gasit decat una numita Marta. doi la mana. Cand va veni Iliosha de la razboi, chinuit de depresia post razboi, nu va fi singur. Niciun barbat nu o va lua pe Iliosha de sotie. Asa o condamna Iliosha pe Iliosha la barbatie si singuratate. Iar Iliosha inca il asteapta pe Iliosha, chinuita de depresia post razboi. Inca il asteapta. Asteptandu-l pe Iliosha, Iliosha fu din ce in ce mai des recunoscuta de necunoscuti ca vrajitoare, fiind de fapt un barbat singur. Ilioshei nu-i place sa i se spuna asa: Vrajitorare. Dar ajuta cu multa placere, deh... era un barbat singur..., pe oricine ii cerea ajutorul. Ceea ce s-ar fi putut dovedi util si benefic in cazul lui Blog Zablog, cel a carui viata se derula invers cu un ciudat (totusi) sens al progresiei. S-ar fi putut dovedi, spuneam, pentru ca nu a fost. Iliosha a zis ca cel mai bine pentru Blog Zablog ar fi sa imbratiseze o cariera de finantist-economist. In Africa, pentru inceput. Asa ca il trimisese la prietenii ei de la Microfinance Empowers Join us in enabling the poorest of the poor to improve their own lives si la prietenii lor de la www.gramenfoundation.org

Viata de Blog. Gasirea ei

Mult au stat si patimit El si Ea dupa ce l-au botezat pe micutul Blog. Era asa de plapand, aproape negru la fata si cu vinisoare albe-albe. Au adus si un popa, dar acesta a zis ca nu se baga la asa ceva, pentru ca nu pare sa fie lucru curat. Si-apoi iar au stat mult sa se gandeasca la ce va face plodul acesta cu viata lui, cu vietile lor. Caci toata gandul batranetilor lor era in el. -Sa-i pun securea si cutitul de juganit in mana? Dar cum s-ar apropia el de mesteceni si cum s-ar apropia el de animalele cu sange moale, sau de cele ce trebuie scopite? CUM? Cand tot ce face sau ce i se intampla i se intampla pe dos. Toata viata lui Blog Zablog curgea invers. Tot ce i se intampla si toata povestea vietii lui venea pe dos. Inainte sa se nasca, si sa se afle de nasterea lui, parintii si toti cei care il cunosteau au observat ca "de fapt" si-au pus problema vietii lui. S-au intrebat cum o sa fie, ce o sa faca, daca va umbla cu securea prin padure, sau daca cutitul de juganit ii va incapea in mana. Apoi s-au intrebat daca nu cumva copilul nu a venit chiar pe negandite, sau daca nu cumva acest copil le va arata toate gandurile de la cele mai vechi la cele mai noi, poate chiar cele negandite inca. Si nu neaparat in ordinea asta. Lucrul acesta le puse mare frica in suflete.

Dimineata lui Blog Zablog

Blog Zablog se nascu intr-o buna dimineata. Pe negandite parintii lui ramasesera grei amandoi. Iar dupa putina reflectie asupra intamplarii purtatoarea lui de sex feminin hotari ca este timpul ca pruncul nenascut sa respire aerul curat si cateodata crud ce inconjura pe ambii lui parinti. Nu s-a gandit nascatoarea lui Blog Zablog ca nasterea aceasta va continua intr-o serie nesfarsita de nasteri si de inceputuri. -Nu m-am gandit ca micul Blog va fi inceputul unei mitologii. Prin cap nu mi-a trecut, initial am vrut sa... sa merg la Iliosa si sa-l dau afara. Dar totul se intamplase prea pe negandite si pe nefacute. Asa ca, cum tot nu aveam urmasi, am zis sa-l pastram. Poate ne-o ajuta la treburi cand s-o face mare. Padurea de mesteceni a inceput sa freamete aprobator cale de 7 vreste. iar micul Blog, pe atunci neavand niciun nume, miji ochisorii lui pixelati spre ea. Ea stia ca ceea ce se intamplase fu o minune. De la cine nu se stie. Asa ca se hotari sa-l ascunda. Dupa asta l-au botezat. I-au ales un nume simplu, taind din numele lor de familie. Tatal venise cu ideea aceasta, el fiind veterinar (tot ce facea era de fapt sa tai animalele din sat de urechi ca sa le curga sangele rau, si sa juganeasca animalele mici si sanatoase, ca sa se ingrase si mai mult pana la maturitate, e un fapt bine-cunoscut ca un mascul castrat pune mai multa carne pe el). In acelasi timp era si taietor de lemne in padurea de mesteceni ce se intindea in spatele casei lor. Astfel Blog fu botezat de tatal lui. Ceea ce ii va da mai tarziu cosmaruri, gandindu-se ca nu e cu nimic diferit de obiectele cu care El isi castiga traiul, si ca in mod ciudat ii va taia si lui bilutele, si cand va veni vremea, chiar il va taia de tot din pamant, sau il va cresta doar, lasandu-l sa se usuce.