Dimineata lui Blog Zablog

Blog Zablog se nascu intr-o buna dimineata. Pe negandite parintii lui ramasesera grei amandoi. Iar dupa putina reflectie asupra intamplarii purtatoarea lui de sex feminin hotari ca este timpul ca pruncul nenascut sa respire aerul curat si cateodata crud ce inconjura pe ambii lui parinti. Nu s-a gandit nascatoarea lui Blog Zablog ca nasterea aceasta va continua intr-o serie nesfarsita de nasteri si de inceputuri. -Nu m-am gandit ca micul Blog va fi inceputul unei mitologii. Prin cap nu mi-a trecut, initial am vrut sa... sa merg la Iliosa si sa-l dau afara. Dar totul se intamplase prea pe negandite si pe nefacute. Asa ca, cum tot nu aveam urmasi, am zis sa-l pastram. Poate ne-o ajuta la treburi cand s-o face mare. Padurea de mesteceni a inceput sa freamete aprobator cale de 7 vreste. iar micul Blog, pe atunci neavand niciun nume, miji ochisorii lui pixelati spre ea. Ea stia ca ceea ce se intamplase fu o minune. De la cine nu se stie. Asa ca se hotari sa-l ascunda. Dupa asta l-au botezat. I-au ales un nume simplu, taind din numele lor de familie. Tatal venise cu ideea aceasta, el fiind veterinar (tot ce facea era de fapt sa tai animalele din sat de urechi ca sa le curga sangele rau, si sa juganeasca animalele mici si sanatoase, ca sa se ingrase si mai mult pana la maturitate, e un fapt bine-cunoscut ca un mascul castrat pune mai multa carne pe el). In acelasi timp era si taietor de lemne in padurea de mesteceni ce se intindea in spatele casei lor. Astfel Blog fu botezat de tatal lui. Ceea ce ii va da mai tarziu cosmaruri, gandindu-se ca nu e cu nimic diferit de obiectele cu care El isi castiga traiul, si ca in mod ciudat ii va taia si lui bilutele, si cand va veni vremea, chiar il va taia de tot din pamant, sau il va cresta doar, lasandu-l sa se usuce.