Povestea micului Korean

Isi incepu acum micul Korean povestea. Blog Zablog sedea cuminte in poala lui ca un copil inteligent ciugulind din shaorma. Mana mica a Koreanului urma directia si miscarile valurilor Marii Negre pe corpul lui Blog. Copilul manca mai departe fara a recunoaste gesturile omului strain, fara a recunoaste mancarea diferita de tot ceea ce el gustase, adica laptele mamei.
Blog Zablog era strain de locurile acestea.
Koreanul isi continua povestea asa cum continua sa-ai intinda urmele lasate de palme.
Nicicand nu mai auzise Blog asa ceva. La el acasa lumea vorbea ca sa vorbeasca, ca sa boteze, ca sa se planga, ca sa injure, dar ca sa zica ceva ce s-a intamplat demult sau mai aproape, nu se pomenise.
Koreanul isi povesti practic intreaga viata:
nascut in 1953 in timpul razboiului, crescut in america de tatal sau, Buck,
trimis la olimpiade de matematica pentru simplul motiv ca era asiatic,
reintoarcerea acasa in Korea, viata de sclav de pe plantatiile de procesoare
numarul de clickuri la care a trebuit sa ajunga pentru a fi eliberat
greutatile cu femeile, greutati cauzate de usuratatea si scurtimea penisului, (aici Blog fu pus sa tina ceva vanat si lipicios in mana)
fuga pe un vapor, din Korea in Germania, care din pacate a ajuns in Mangalia
viata de vanzator de tenisi in bazarul din Mangalia
si viata de noapte chinuita din Konstanta, atunci cand oboseala si banii i-o permiteau

Blog a fost fascinat de toate acestea, mai ales ca nu mai auzise pe nimeni care sa foloseasca limba si palmele pentru a spune ceva despre el, pentru a se arata in intregime, in intregul vietii sale pana in momentul acela.
Si lui Blog ii placu tot ceea ce facu Koreanul.
Aceasta a fost prima povestire auzita de Blog, si hotari ca ar vrea sa-si petreaca intreaga viata ordonandu-i evenimentele, alegandu-le pe cele semnificative, si, din cand in cand, impiedicandu-se in fata necunoscutilor.
Aici se sfarsi prima poveste din viata lui Blog Zablog